Pluralul pentru naruire
năruiri
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de
a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (
Înv.;
concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). –
V. nărui. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin naruire:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | năruire | năruirea | năruiri | năruirile |
|---|
| Dativ-Genitiv | năruiri | năruirii | năruiri | năruirilor |
|---|