Pluralul pentru obraznicire

obrăzniciri

A SE OBRĂZNIC//Í mă ~ésc intranz. A se abate de la normele de bună-cuviinţă; a deveni obraznic; a-şi lua nasul la purtare. [Sil. -bră-] /Din obraznic

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin obraznicire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	obrăznicire	obrăznicirea	obrăzniciri	obrăznicirile
Dativ-Genitiv	obrăzniciri	obrăznicirii	obrăzniciri	obrăznicirilor