Pluralul pentru ocina
ocini
ÓCINĂ, ocini, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova.) Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. ♦
P. ext. Loc de baștină. – Din
sl. otĭcina. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin ocina:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ocină | ocina | ocini | ocinile |
---|
Dativ-Genitiv | ocini | ocinii | ocini | ocinilor |
---|
Declinarea substantivului feminin ocina:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ocină | ocina | ocine | ocinele |
---|
Dativ-Genitiv | ocine | ocinei | ocine | ocinelor |
---|