OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar.