OLÁC, (
1)
olaci, s. m., (
2)
olace, s. n. (
Înv.)
1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊
Lipcan de olac = curier poștal călare.
2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊
Cal de olac =
a) cal de poștalion;
b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură;
c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în
sec. XV-XVIII). ◊
De olac =
a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței;
b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din
tc. ulak.