Pluralul pentru omotetie
omotetii
OMOTETÍE, omotetii, s. f. (
Geom.) Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. – Din
fr. homothétie. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin omotetie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | omotetie | omotetia | omotetii | omotetiile |
---|
Dativ-Genitiv | omotetii | omotetiei | omotetii | omotetiilor |
---|