ortogonalizare nu are formă de plural
ortogonalizare
ORTOGONALIZÁRE s. f. (Mat.) Operație prin care se transformă o submulțime (finită sau infinită) a unei mulțimi de elemente într-o submulțime echivalentă ale cărei elemente sunt ortogonale două câte două.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin ortogonalizare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ortogonalizare | ortogonalizarea | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | ortogonalizări | ortogonalizării | — | — |
---|