ostracism nu are formă de plural
ostracism
OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atenă, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar.
2. Persecuție, ostracizare. – Din
fr. ostracisme. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru ostracism:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ostracism | ostracismul | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | ostracism | ostracismului | — | — |
---|