Pluralul pentru ozene
ozene
OZÉNĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din
fr. ozène. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin ozene:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ozenă | ozena | ozene | ozenele |
---|
Dativ-Genitiv | ozene | ozenei | ozene | ozenelor |
---|
ozeneuri
OZN, OZN-uri, s. n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate; farfurie zburătoare. [
Cit. ozené. –
Var.:
ozenéu s. n.] –
Abr. din
O[biect]
Z[burător]
N[eidentificat].
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru ozene:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ozene | ozeneul | ozeneuri | ozeneurile |
---|
Dativ-Genitiv | ozene | ozeneului | ozeneuri | ozeneurilor |
---|