Pluralul pentru pacaire
pâcâiri
pâcâí, pấcâi, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pâșcăi, a pufăi. 2. (reg.; despre flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de ață) a se rupe provocând un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin pacaire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | pâcâire | pâcâirea | pâcâiri | pâcâirile |
---|
Dativ-Genitiv | pâcâiri | pâcâirii | pâcâiri | pâcâirilor |
---|
Declinarea substantivului feminin pacaire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | pâcăire | pâcăirea | pâcăiri | pâcăirile |
---|
Dativ-Genitiv | pâcăiri | pâcăirii | pâcăiri | pâcăirilor |
---|