Pluralul pentru pacanire
păcăniri
PĂCĂNÍRE, păcăniri, s. f. Acțiunea de
a păcăni și rezultatul ei; zgomot scurt, repetat și sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – V.
păcăni. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin pacanire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | păcănire | păcănirea | păcăniri | păcănirile |
---|
Dativ-Genitiv | păcăniri | păcănirii | păcăniri | păcănirilor |
---|