Pluralul pentru palatinat
palatinate
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin
1.
2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin
1. [
Pl. și:
palatinaturi]. – Din
fr. palatinat. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru palatinat:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | palatinat | palatinatul | palatinate | palatinatele |
---|
Dativ-Genitiv | palatinat | palatinatului | palatinate | palatinatelor |
---|
palatinaturi
PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru palatinat:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | palatinat | palatinatul | palatinaturi | palatinaturile |
---|
Dativ-Genitiv | palatinat | palatinatului | palatinaturi | palatinaturilor |
---|