Pluralul pentru panaceu
panacee
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [
Var.: (
înv.)
panacée s. f.] –
Din lat. panacea, fr. panacée. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru panaceu:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | panaceu | panaceul | panacee | panaceele |
---|
Dativ-Genitiv | panaceu | panaceului | panacee | panaceelor |
---|