Pluralul pentru parapet
parapeturi
parapet n. 1. partea de sus a unei redute; 2. mică zidărie de un stat de om, spre a opri să nu cază de pe un pod, cheiu, turn.
Vezi toate definițiile » parapete
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta.
2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din
it. parapetto, fr. parapet, genn.
Parapett. Vezi toate definițiile » Declinarea substantivului neutru parapet:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | parapet | parapetul | parapete | parapetele |
---|
Dativ-Genitiv | parapet | parapetului | parapete | parapetelor |
---|