Pluralul pentru parloar
parloare
PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor
(III). – Din
fr. parloir. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru parloar:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | parloar | parloarul | parloare | parloarele |
---|
Dativ-Genitiv | parloar | parloarului | parloare | parloarelor |
---|