Pluralul pentru peduncul
pedunculi
PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct.
2. (
Anat.; rar) Pedicul.
3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. –
Din lat. pedunculus, fr. pédoncule. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin peduncul:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | peduncul | pedunculul | pedunculi | pedunculii |
---|
Dativ-Genitiv | peduncul | pedunculului | pedunculi | pedunculilor |
---|
peduncule
*pedúncul n., pl. e (lat. pedúnculus, picĭoruș, d. pes, pedis, picĭor. V. pețiol). Bot. Coadă de floare saŭ de fruct. V. floare.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru peduncul:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | peduncul | pedunculul | peduncule | pedunculele |
---|
Dativ-Genitiv | peduncul | pedunculului | peduncule | pedunculelor |
---|