peleș n. gaura prin care se bagă brăcinarul în îndoitura de sus a nădragilor. [Cf. ceh PELEȘ, peșteră, bârlog].

peléș (saŭ péleș ?) m. (sîrb. peleš, coadă, gîță; rut. pélehi, păr lung. Cp. și cu ung. pelyhes, mițos). Cor. Ps. S. Canaf, cĭucure.