PERDEÁ, perdele, s. f. 1. Obiect confecționat dintr-un material textil care se atârnă la ferestre și la uși pentru a împiedica pătrunderea luminii, pentru a opri vederea din afară, în scop decorativ etc. ◊
Loc. adj. și adv. Cu perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) în mod discret, indirect, pe ocolite.
Fără perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) pe față, fără înconjur, în mod necuviincios, trivial. ◊
Expr. A avea perdea la ochi = a nu pricepe un lucru.
A(-i) pune (cuiva)
perdea (sau
perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile așa cum sunt; a înșela (pe cineva).
A-i lua (cuiva)
perdeaua de pe ochi = a face (pe cineva) să înțeleagă, să vadă clar. ♦ Obiect confecționat din șiraguri lungi și dese de mărgele atârnate în deschizătura unei intrări, în loc de ușă. ♦
Spec. (
înv.) Draperia de la ușa de intrare în camera domnitorului sau a vizirului;
p. ext. intrare; anticameră. ♦
Spec. (
înv.) Cortină. ♦
P. anal. Ceea ce acoperă vederea ca o perdea (
1);
fig. ceea ce împiedică înțelegerea unui lucru.
2. Șir de arbori sădiți în linie dreaptă, de obicei cu scopul de a proteja culturile (împotriva vântului);
p. ext. fâșie de pădure.(
Pop.) Adăpost (de iarnă) pentru oi. ♦ Adăpost (de trestie) făcut în jurul răsadnițelor timpurii din grădinile de zarzavat.
4. (
Med.;
pop.) Cataractă; leucom. – Din
tc. perde.