pistreálă și pe- f., pl. ele (vsl. prĭestrĭelŭ, d. strĭela, săgeată. V. streliț). Vechĭ. Bătaĭa uneĭ săgețĭ saŭ alteĭ arme (ceĭa ce se socotea ca loc suficient p. a face un ĭaz): s´a depărtat ca triĭ pistrele (N. Cost. Let. 1, 464). Stadiŭ, loc de alergare.