PETÍC, petice, s. n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.;
spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊
Expr. Și-a găsit sacul peticul sau
cam e sacul, și peticul, se spune despre două persoane asociate care au aceleași cusururi.
(A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite.
A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi.
2. Suprafață mică de teren (cultivabil).
3. P. anal. Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul).
Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [
Var.:
pétec s. n.] –
Cf. lat. pittacium.