PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plini de haz; atrăgător, picant.(Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat² + suf -ea, -ică.