pocróv n., pl. oave (vsl. po-krovŭ, învălitoare, covor, d. po-kryti, a acoperi; sîrb. pokrov, rus. pokróv și pokrýška. V. croh, pocrovăț, pocriș). Vechĭ. Învălitoare [!] (de lucrurĭ sfinte). Coviltir (ArhO. 1924, 130). O sărbătoare la 1 Octobre [!] (în onoarea văluluĭ Maĭciĭ Domnuluĭ). Azĭ. Trans. Procov, vălu mireseĭ. Preș, scoarță.