polcovnicie nu are formă de plural
polcovnicie
POLCOVNÍCIE s. f. (
înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. –
Polcovnic +
suf. -ie. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin polcovnicie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | polcovnicie | polcovnicia | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | polcovnicii | polcovniciei | — | — |
---|