postátă f., pl. e și ățĭ (vsl. postatĭ, sîrb. postat, parte d. postaviti, a așeza. V. postav). Mold. Trans. Întindere de pămînt (socotit în lat) la cosit, la semănat ș. a. Distanță nehotărîtă: calu se opintea, ĭuțea pașiĭ cîte o postată bună, pe urmă se oprea (Rebr. 2, 79). În Trans. postate, pl. ățĭ. În Mold. sud și Munt. (Ch. N. I 13), postață (din pl. ățĭ), în Ml. -áție. V. obraț.