Pluralul pentru potecuta
potecuțe
POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui
potecă; potecea.
Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. –
Potecă +
suf. -uță. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin potecuta:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | potecuță | potecuța | potecuțe | potecuțele |
---|
Dativ-Genitiv | potecuțe | potecuței | potecuțe | potecuțelor |
---|