pòteră f. ceată de arnăuți pentru urmărirea hoților de codru. [Bulg. POTĬERA, ceată (din slav. TERĬATI, a goni)].

POTÉRĂ, poteri, s. f. (În trecut; în Țările Române) Detașament de oameni înarmați (în special amăuți) însărcinat de domnie cu prinderea răufăcătorilor. [Pl. și: potere. – Var.: (reg.) potíră s. f.] – Din bg., sb. potera.