Pluralul pentru potir
potire
POTÍR, potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte);
p. ext. conținutul acestei cupe. ♦
Spec. Vas liturgic din metal în forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, în care se păstrează cuminecătura.
2. P. anal. Floare cu petalele unite în formă de potir (
1). – Din
sl. potirĩ. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru potir:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | potir | potirul | potire | potirele |
---|
Dativ-Genitiv | potir | potirului | potire | potirelor |
---|