Pluralul pentru prabalau
prăbălăi
prăbălắu, prăbălắi, s.m. (reg.) om care probează, care încearcă să vadă dacă ceva este bun; om șmecher.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin prabalau:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | prăbălău | prăbălăul | prăbălăi | prăbălăii |
---|
Dativ-Genitiv | prăbălău | prăbălăului | prăbălăi | prăbălăilor |
---|
prabalăi
prabalắu, -i, (prabaleu), s.m. – 1. Geambaș, vânzător de cai. 2. (fig.) Neserios, nestatornic: „Și de-atâta-mi pare rău, / C-ai fost mare prabaleu” (D. Pop 1970: 184). – Din prăbăli „a încerca” + -lău.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin prabalau:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | prabalău | prabalăul | prabalăi | prabalăii |
---|
Dativ-Genitiv | prabalău | prabalăului | prabalăi | prabalăilor |
---|