PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.

prapur n. 1. steag militar: ostășescul prapur a păzi erau datori NEGR.; 2. steag bisericesc: toți preoții cu prapur și cu icoane ies AL.; 3. pl. membrana stomacului la vite: prapur de miel. [Slav. PRAPORŬ, steag, de unde membrană reticulară].