PREÁJMĂ s. f. Spațiu care înconjoară pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. ◊
Loc. adj. Din (sau
de prin) preajmă =
a) (local) din apropiere, din jurul;
b) (temporal) din ajun(ul), dintr-un timp apropiat. ◊
Loc. adj. în (sau
prin) preajmă sau (
loc. prep.)
în (sau
prin) preajma... =
a) (local) împrejur(ul), primprejur(ul), în apropiere(a)...;
b) (temporal) în ajun(ul), într-un timp apropiat de... ◊
Loc. prep. Din (sau
de prin) preajma = din apropierea..., de lângă... ◊
Expr. A umbla în (sau
prin) preajma cuiva = a umbla după cineva, a se ține de cineva, a da târcoale cuiva. [Var.: (
reg.)
préjmă, príjmă s. f.,
preajm s. n.] –
Cf. sl. prĕždĩ.