predicativitate nu are formă de plural
predicativitate
PREDICATIVITÁTE s. f. (
Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat
(1). – Predicativ +
suf. -itate. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin predicativitate:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | predicativitate | predicativitatea | — | — |
|---|
| Dativ-Genitiv | predicativități | predicativității | — | — |
|---|