Pluralul pentru pribegie
pribegii
PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de
a pribegi. 1. Rătăcire din. loc în loc; hoinăreală, vagabondare.
2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. –
Pribeag +
suf. -ie. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin pribegie:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | pribegie | pribegia | pribegii | pribegiile |
|---|
| Dativ-Genitiv | pribegii | pribegiei | pribegii | pribegiilor |
|---|