PRICÁZ, pricazuri, s. n. (Reg.) Lucru, întâmplare care pricinuiește cuiva necaz, pagubă, nenorocire; semn răul, piază rea. ◊ Expr. A face (cuiva sau la ceva) pricaz= a atrage (asupra cuiva sau a ceva) rău, nenorocirea. ♦ P. ext. Pagubă însemnată (în vite) suportată de cineva. – Din sl. pricazŭ.