Pluralul pentru pricepatura
pricepături
pricepătúră, pricepătúri, s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, pricepere. 2. (în forma: precepătură) pregătire, cunoaștere temeinică; competență, iscusință, îndemânare, abilitate.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin pricepatura:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | pricepătură | pricepătura | pricepături | pricepăturile |
|---|
| Dativ-Genitiv | pricepături | pricepăturii | pricepături | pricepăturilor |
|---|