Pluralul pentru prichindel
prichindei
PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (
Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. –
Et. nec. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin prichindel:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | prichindel | prichindelul | prichindei | prichindeii |
---|
Dativ-Genitiv | prichindel | prichindelului | prichindei | prichindeilor |
---|