Pluralul pentru pristanire
pristăniri
pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susținută. 2. (reg.; în formele: pristimire și pristinire) îngăduință, permisiune.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin pristanire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | pristănire | pristănirea | pristăniri | pristănirile |
---|
Dativ-Genitiv | pristăniri | pristănirii | pristăniri | pristănirilor |
---|