Pluralul pentru privinta
privințe
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În
loc. adv.)
Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere.
2. (În
loc. prep.)
În privința... = în ceea ce privește..,; cu privire la..., relativ la... –
Privi +
suf. -ință. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin privinta:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | privință | privința | privințe | privințele |
---|
Dativ-Genitiv | privințe | privinței | privințe | privințelor |
---|