Pluralul pentru procidenta
procidențe
PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (
Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din
fr. procidence. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin procidenta:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | procidență | procidența | procidențe | procidențele |
---|
Dativ-Genitiv | procidențe | procidenței | procidențe | procidențelor |
---|