Pluralul pentru proeminare
proeminări
proeminá, pers. 3 sg. proemineáză, vb. I (înv.) a ieși în relief, a ieși în afară, a fi proeminent, a se evidenția.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin proeminare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | proeminare | proeminarea | proeminări | proeminările |
---|
Dativ-Genitiv | proeminări | proeminării | proeminări | proeminărilor |
---|