Pluralul pentru proslavire
proslăviri
PROSLĂVIRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de
a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. –
V. proslăvi. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin proslavire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | proslăvire | proslăvirea | proslăviri | proslăvirile |
---|
Dativ-Genitiv | proslăviri | proslăvirii | proslăviri | proslăvirilor |
---|