prostime nu are formă de plural
prostime
PROSTÍME s. f. (
Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. –
Prost +
suf. -ime. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin prostime:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | prostime | prostimea | — | — |
|---|
| Dativ-Genitiv | prostimi | prostimii | — | — |
|---|