prudenta nu are formă de plural
prudență
PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din
fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin prudenta:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | prudență | prudența | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | prudențe | prudenței | — | — |
---|