Pluralul pentru punctator
punctatoare
PUNCTATÓR, punctatoare, s. n. Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare. –
Puncta +
suf. -tor. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru punctator:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | punctator | punctatorul | punctatoare | punctatoarele |
|---|
| Dativ-Genitiv | punctator | punctatorului | punctatoare | punctatoarelor |
|---|