Pluralul pentru puricire
puriciri
puricí, puricésc, vb. IV (reg.) 1. (despre șipci, cuișoare sau pene de lemn) a bate în pereții sau în bârnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucăți mici de cărămidă sau de piatră) a lipi pe pereții noi ai unei case, pentru a le mări rezistența.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin puricire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | puricire | puricirea | puriciri | puricirile |
---|
Dativ-Genitiv | puriciri | puricirii | puriciri | puricirilor |
---|