Pluralul pentru pustiire
pustiiri
PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de
a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (
Concr.) Pustiu
(I 1). [
Pr.:
-ti-i-] –
V. pustii. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin pustiire:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | pustiire | pustiirea | pustiiri | pustiirile |
|---|
| Dativ-Genitiv | pustiiri | pustiirii | pustiiri | pustiirilor |
|---|