Pluralul pentru radiotelefon

radiotelefoane

RADIOTELEFÓN, radiotelefoane, s. n. Aparat portabil de emisie-recepție, folosit pentru radiocomunicații bilaterale pe distanțe relativ mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphone.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru radiotelefon:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	radiotelefon	radiotelefonul	radiotelefoane	radiotelefoanele
Dativ-Genitiv	radiotelefon	radiotelefonului	radiotelefoane	radiotelefoanelor