Pluralul pentru recal
recăle
récăl n., pl. e (sas. röckli, germ. röcklein, surtucel, de unde și ung. rekli. V. rochie). Trans. Surtuc gros femeĭesc purtat în loc de cojoc.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru recal:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | recăl | recălul | recăle | recălele |
|---|
| Dativ-Genitiv | recăl | recălului | recăle | recălelor |
|---|