Pluralul pentru refractie
refracții
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (
Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊
Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund.
Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [
Var.:
refracțiúne s. f.] – Din
fr. réfraction, lat. refractio, -onis. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin refractie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | refracție | refracția | refracții | refracțiile |
---|
Dativ-Genitiv | refracții | refracției | refracții | refracțiilor |
---|