RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.