Pluralul pentru ridicatura
ridicături
RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb.
2. Faptul de a ridica (lucruri grele). –
Ridica +
suf. -
ătură. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin ridicatura:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ridicătură | ridicătura | ridicături | ridicăturile |
---|
Dativ-Genitiv | ridicături | ridicăturii | ridicături | ridicăturilor |
---|